Nicolae Titulescu

(1882 – 1941)Nicolae Titulescu

Născut din familia unui cunoscut avocat din Craiova, Nicolae Titulescu s-a remarcat încă de mic copil prin calitățile sale excepționale pentru învățătura, devenind mândria liceului său.

Absolvent a Facultății de Drept de la Paris, își obține doctoratul, cu teza “Teoria drepturilor conditionale”.


A fost profesor de drept civil în cadrul Universității din Iași (începând cu 1905) și apoi în cadrul Universității București (începând din 1909).


A fost cu siguranță personalitatea cea mai marcantă a politicii externe romanești din toate timpurile.

Mare orator, el s-a impus întregii lumi prin elocința, calitatea discursului și diplomația sa. Nu de puține ori, distinsul sau auditoriu (diplomați, senatori, miniștri, etc) i-au cerut să-și repete discursurile, doar pentru a mai avea ocazia de a-l privi pe acest om în exercitarea calităților sale.

Ministrul de externe al României intre anii 1927-1928 și 1932-1936, Ministru al finanțelor intre 1917 și 1921, președinte al Ligii Națiunilor în doi ani – 1930 și 1931 (fapt singular în istoria acestui organism internațional), activitatea sa a adus în egala măsura beneficii imense României, dar și Europei, ca promotor al păcii.

Demis în 1936 de Carol al II-lea, un rege incapabil sa conducă o Românie interbelica, și-a continuat din Franța, unde s-a aflat în exil, activitatea sa pacifista și de susținere a României. În 1941, an în care România fusese sfâșiata de mari teritorii, moare pe teritoriu străin, dorința sa de a fi înmormântat în România fiind îndeplinita abia în 1992, când rămășitele sale pamântești au fost înhumate la cimitirul Sfânta Ecaterina din Scheea Brașovului.

Despre Nicolae Titulescu, Edouard Herriot prim ministru al Franței în acele timpuri, a exclamat:

Acest ministru al unei țări mici face o politică în stil mare. Ce om uimitor!